Asistam la o criza energetica fara precedent in ultimii 20 de ani, manifestata prin cresterea exagerata a preturilor la energie electrica, gaz metan si carburanti, in conditiile in care pentru primele doua forme de energie Statul Roman este detinatorul a aproximativ 70% din surse pe o piata liberalizata unde pretul producatorilor mici si importul dicteaza.

Este de fapt manifestarea unui dublu fenomen, acela al tranzitiilor energetice in scopul decarbonizarii, adica al renuntarii la sursele de energie bazate pe combustibili fosili si strans legat de aceste tranzitii, surprinzator putin constientizat pana acum, fenomenul – devenit fenomen – al pierderii securitatii energetice la nivel national si european.

Buturuga mica rastoarna carul mare?

Ne-am trezit astfel pusi in situatia de a fi consumatori asistati, consumatori vulnerabili de energie asa incat atat acasa, cat si la birou sau in fabrica ne putem plati factura doar cu suportul Statului Roman, prin plafonarea si compensarea introduse ca masuri de sprijin socio-economice. Si iata cum adaugam un al treilea fenomen manifestat din plin: cel al saraciei energetice extinsa pe scara larga, in conditiile in care Statul Roman detine majoritatea surselor de energie scumpita si tot Statul ne asista in plata facturii de energie. Cu toate acestea, pretul pe piata pare a fi dat de nevoia de import si de ceilalti mici producatori si apoi amplificat intr-un lant necunoscut al jucatorilor din piata, care ii implica si pe marii producatori, mari castigatori deopotriva.

Cu ce cost, pana cand? Intrebari care in prezent ne intaresc si mai mult nesiguranta.

Intre timp, simtim in prezentul nostru palpabil temperaturi tot mai ridicate vara, seceta extinsa, incendii forestiere nemaiintalnite de la an la an, ierni fara zapada si treceri bruste de la un anotimp la altul, toate puse sub umbrela schimbarilor climatice. Mass media le inregistreaza si uneori chiar amplifica nu doar simplu pe ecrane, ci si printr-un bombardament tot mai intens de breaking news.

Subiectiv, ne dam seama ca nu mai avem iernile de altadata, ca totusi apar schimbari in anotimpurile pe care le traim si, suprapus cu reflectarile mediatice, credem in ceea ce numim tot mai cu ingrijorare “incalzire globala” si „schimbari climatice”.

Si, actionam in vreun fel? Cum?

Iata-ne aflati intr-un val al fotovoltaicelor, pe care cu mic, cu mare, pe casa si acasa, pe cladiri si hale, pe scoli si gradinite le instalam cu incredere si convingerea ca ne asiguram energia din sursa proprie. Si facem foarte bine.

Ce se intampla, totusi, odata cu acest val al fotovoltaicelor?

Energy is money. We save both… se intampla motto-ul Servelect. Producem energie peste zi, cand avem soare si cer senin. Acest lucru se reflecta direct in acoperirea partiala sau de multe ori totala a consumului de energie, precum si in factura de energie, unde intre 10% si aproximativ 40% din cost se elimina, cu atat mai mult pentru prosumatorii care beneficiaza de compensarea productiei cu consumul din alte momente.

Astfel capatam incredere si reusim sa obtinem autonomie partiala fata de ce se intampla in piata de energie. Dar sa nu ne imbatam cu apa rece: nu inseamna ca devenim independenti nici fata de retea, dar nici ca si tara. Avem nevoie in continuare de retea, pentru momentele in care sursa noastra locala nu mai produce energie. Avem nevoie de retea sa valorificam ceea ce producem in plus, in beneficiul consumatorilor vecini, iar apoi sa “ne luam inapoi” energia din retea cand avem nevoie de ea, dimineata, seara si noaptea.

Cu ce cost?

Raportat la pretul actual al energiei, cel necompensat si plafonat, amortizarea instalarii unor surse locale de producere a energiei se intampla in mai putin de 2-3 ani.

Raportat la pretul pe care il platim efectiv, ne scoatem investitia in 6-7 ani daca ne uitam in factura de acasa, ori in 3-4 ani daca ne raportam la hala sau cladirea in care avem afacerea si locul de munca.

Dincolo de “energy is money, we save both” avem si sentimentul ca in sfarsit se intampla ceva din actiunea noastra, din efortul nostru, in curtea noastra si mai ales in controlul nostru si ca asta ne reduce si dependenta de un Stat care ne-a vulnerabilizat pe toti, dar care ne protejeaza acum pe toti, precum si de si o piata de energie total impredictibila.

In toata povestea aceasta este si vestea buna ca traim un alt val, adus tot de Stat: valul fondurilor nerambursabile lansate prin apelurile de finantare PNRR, POIM, ElectricUp, AFM, toate cu tinta sa ne reducem consumul de energie si sa ne instalam surse regenerabile locale.

Asadar, valul din urma al banilor promisi, chiar daca vine cu dosare intregi de documente si documentatii, cu asteptare de cateva luni pana la unul sau chiar doi ani, ne faciliteaza accesul la aceste surse regenerabile din primul val: panouri fotovoltaice, pompe de caldura si altele.

Si vedem astfel cum si contributia noastra la atenuarea schimbarilor climatice se simte, metru cu metru, patrat de acoperis fotovoltaic, kilowati ora adunati zi de zi si luna de luna din sursele proprii.

Acest val din urma, de avalansa a banilor gratis,, care acum pare surprinzator prea ridicat,duce in schimb si la scumpiri de echipamente si solutii, la intarzieri in livrare si instalare, dar si la o suprasolicitare a companiilor care fac sa se intample astfel de proiecte.

Din acest motiv, este intr-adevar important cum ne alegem partenerii de business cu care materializam eficienta energetica si sursele regenerabile, ce asteptam de la ei, ce oameni au implicati si cu ce profesionalism si rezultate.

Ce e val, ca valul trece?

Nu stim cand si cat de mult se va reveni la preturile anterioare la energie, mai ales avand razboiul din Ucraina in coaste. Stim ce ne sta noua in putere – sa incepem sa instalam surse regenerabile – vedem ca merita accesate oportunitati de finantare – sa aplicam pentru fonduri nerambursabile, dar sa tinem cont si de costul de oportunitate si de asteptare – sa ne protejam bugetul propriu si competitivitatea economica a afacerilor, prin prioritizarea eficientei energetice si a surselor regenerabile instalate in propria curte.

La un semn deschisa-i calea?

Am vazut ca aceasta criza energetica a intensificat introducerea surselor regenerabile locale.

Daca statele europene se decid sa nu mai sustina plafonarea si compensarea, ne descurcam cu incalzirea de acasa, supravietuim cu business-ul si locul de munca?

Iata de ce din nou si mai mult, avem acum sansa si oportunitatea de a urca pe valul regenerabilelor, pentru a ne asigura intr-o cat mai mare masura suficienta energetica.

Servelect este o companie de inginerie si servicii energetice in care de aproape 18 ani activeaza peste 50 de profesionisti in domeniu, majoritatea oameni crescuti si deveniti aici, cu rezultate dar si cu provocari infruntate, cu lectii bune si rele invatate, dar si cu valori asumate si cu satisfactia de a fi lasat ceva in urma.

Asa vedem noi lumea care ne inconjoara acum si suntem pregatiti sa dezvoltam noi parteneriate pentru promovarea si mai ales materializarea eficientei energetice si a surselor locale regenerabile sau bazate pe co/tri-generare de inalta eficienta si in curtile si pe acoperisurile Dumneavoastra. Haideti sa incepem impreuna acest drum!

<a href="https://servelect.ro/author/andrei-ceclan/" target="_self">Andrei Ceclan</a>

Andrei Ceclan

Autor

Andrei Ceclan este co-fondator Servelect si un profesionist activ in promovarea si materializarea tranzitiei energetice spre decarbonizare. Cu o experienta relevanta in calitate de auditor si manager energetic, asigura suport in proiecte de eficienta energetica si decarbonizare si se implica in cercetarea stiintifica in domeniul managementului energetic.