Echipa Servelect

Interviu cu Claudiu – Administrator

Care a fost motivatia pentru a incepe o afacere in domeniul eficientei energetice? Cum a inceput totul?

Am studiat la Colegiul Tehnic “Infoel” din Bistrita la sectia informatica, apoi am intrat la UTCN -Electrotehnica generala, unde m-am imprietenit cu Andrei, asociatul meu la bine si la greu din ultimii 16 ani.

Pe atunci, si dintotdeauna, aveam dorinta de a impaduri lumea si de a contribui cu ceva maret si bun in lumea asta, din care sa fac si bani, si sa scap de multiplele lipsuri cu care credeam eu ca am crescut.

In urma cursului de Managementul Energiei de la facultate, Andrei a venit cu ideea de a infiinta Servelect. Am vazut ocazia de a construi un loc de munca in care oamenii sa fie apreciati, respectati, unde sa vorbim frumos intre noi, sa fim prieteni, si am zis… „cred ca e o idee buna, hai s-o facem!”.

Astfel, cu mult entuziasm si multa inconstienta, am inceput noi doi, fara niciun ban in buzunar, mergand la cativa potentiali clienti din imprejurimi.

Stateam in caminul studentesc, mergeam cu autostopul deoarece nu aveam masina, “propovaduind” (noi inca studenti) unor specialisti tehnici din fabrici cum sa isi reduca factura de energie cu ajutorul bateriilor de condensatoare.

Mai mentionez si ca aveam parul lung pana pe spate, deoarece cantam la chitara si dansam Salsa. Asadar, iti dai seama cam ce credibilitate aveam?!

Ca sa compensez lipsa de experienta, in fiecare zi ma trezeam la 4:30 si ascultam 2-3 ore cate un curs de dezvoltare personala.

Am pus banut langa banut, ne-am straduit sa nu cheltuim prea mult si dupa primul an de activitate vandusem de aproximativ 6000 de lei. Eram extrem de incantat.

Ce sfat ti-ai da daca ai infiinta azi compania Servelect? Care sunt cele mai mari provocari pe care le-ai intampinat ca si antreprenor?

Astazi nu mai am entuziasmul de acum 16 ani si nici inconstienta de atunci, asa ca nu stiu daca as mai fi capabil sa o fac. A fost un lucru bun facut la vremea lui.

Imi amintesc inceputurile in care nu stiam ce nu stiam, teama provenita din lipsa de experienta, de cunostinte tehnice solide verificate de timp, teama provenita din lipsa unui buget tampon care sa ne asigure existenta in luna care urma. Practic, trei sferturi din luna munceam ca sa acoperim costurile si, de obicei, pana la sfarsitul lunii treceam cu putin peste break-even point.

Setea de cunoastere si motorul interior de a construi o fundatie solida din nimic ne anima zi de zi. Suna absurd, dar asa a fost. Am pornit de la zero cu multa ambitie si fara plasa de siguranta in caz de esec.

In primii ani, aproape 3 trimestre din an eram pe pierdere si doar in ultimele 2 sau 3 luni ieseam pe profit. Nici nu mai stiu cate nopti nedormite am petrecut cu Servelect in gand si cat stres genera acel buget, care 9 luni pe an era pe minus. Cu toate acestea, fiecare coleg si-a primit salariul la timp.
Traiam doar din ce acumulasem in trecut, cu increderea ca va fi bine, pentru ca stiam ca noi ne straduiam in fiecare zi sa facem lucrurile mai bine decat ziua anterioara. Nu avea cum sa nu iasa lucrurile cand ne straduiam de fiecare data sa aducem clientilor cat mai multa valoare adaugata. Iar din aceasta valoare adaugata captam si noi cate o felie.

Pot zice ca a ajutat obisnuinta de a fi cumpatati si de a rezista tentatiei de a cheltui ce am agonisit in trecut.

Care este partea preferata a muncii tale?

Ma incanta foarte mult cand aud din intamplare o discutie intre colegi sau cu un candidat in cadrul interviului, despre relatiile de colegialitate ca fiind cel mai atractiv aspect al muncii la Servelect. Ma incanta sa ii aud pe colegi vorbind cu satisfactie despre un nou proiect contractat sau finalizat, sau consultandu-se intre ei pentru a depasi un obstacol dintr-un proiect, dar si cand vad feedback-uri apreciative de la unii colegi inspre altii.

Ce inseamna pentru tine echipa Servelect?

O echipa de profesionisti cu ajutorul carora reusim sa facem mediul inconjurator un pic mai curat pentru copiii nostri, clientii mai sanatosi financiar, mai independenti energetic.

Unde vezi compania peste 10 ani?

In mainile colegilor. Colegii vor fi actionari la Servelect, unul din cei mai atractivi 10 angajatori din Romania din domeniul energetic.

Ce carți sau materiale te-au ajutat sa te dezvolti si sa fii cine esti astazi?

Kiyosaki cu cartea sa „Tata bogat, tata sarac”, Brian Tracy, Zig Ziglar sau Tony Robbins.

Cine este Claudiu dupa terminarea programului?

Un cautator de Doamne Doamne. Mi-a fost greu sa cred ca o fiinta omniscienta, omnipotenta, creatorul a tot si a toate ar avea o problema cu modul in care e numit si i-ar iubi doar pe unii pe « cei alesi » si nu si pe ceilalti. Prin urmare, pentru a cerne graul de neghina, multi ani am cautat manualul de functionare al omului. Partea mecanica a lucrurilor care nu se schimba indiferent de limbajul utilizat. Ce este necesar pentru a beneficia de cea mai buna versiune a sanatatii fizice, energetice si emotionale a unui om? Cum pot inota cu valul si cu Doamne Doamne chiar si in business? Am gasit cateva indicii pe traseul interior, experiente frumoase si mai e necesara practica, care sa duca la certitudine si fericire trainica.

Mai nou, Claudiu a devenit tatic si asta pare sa imi schimbe prioritatile si focusul cel putin pentru viitorul imediat apropiat. E o noua etapa pe care astept cu entuziasm sa o descopar.

Spune-ne ceva despre tine ce nu multi oameni din jurul tau stiu

Am facut deja asta pe parcursul interviului de mai multe ori. O sa iti spun cateva lucruri care mie mi-au imbunatatit semnificativ flexibilitatea mentala si linistea interioara.

Cand vad ca ceva « ma jigneste / ma ofenseaza / ma irita » imi aduc aminte de nivelul meu de mandrie si de expresia « No me no problem ». Pe romaneste, daca scot ego-ul meu din context, dispare si atasamentul de un anumit deznodamant asteptat si se creaza spatiul necesar ca lucrurile sa se manifeste in modul in care se manifesta. In mod normal, atunci nu mai are ce sa ma deranjeze.

Prima mea nota primita la scoala a fost nota 4. Cum s-a incheiat ziua respectiva de scoala am alergat repede acasa, am sunat-o pe mama la fabrica si i-am spus cu entuziasm:
– Mami, mami, am luat nota!
– Ce nota?
– Paaaaaatru.
– Vai, dar asta e cea mai proasta nota posibila!
– Da? Dar ce nota trebuia sa iau?
– Zece!

Pe cand a venit acasa mama si mi-a cerut carnetul, situatia era remediata. In carnetul meu, am sters nota 4 si am scris 01 adica zece din punctul meu de vedere de atunci. Am rezolvat problema.